De-o lună n-am citit cărți artistice. De-o lună n-am alergat dimineața.
Mi-e dor...
Așa mi-am adus aminte de cartea lui Haruki Murakami „What I Talk About When I Talk About Running”. Încă n-am finisat romanul, dar deja pot să-l descriu în cîteva cuvinte - viața, scop și realizare. Fără drama, dar cu multă filosofie.
Ca de obicei, simplitatea mi-a cucerit. <3
Pentru mine Murakami este liniștea. Lectura se transformă într-o meditație.
Nu e neapărat să fii un amator de jogging ca să-l înțelegi pe personajul principal.
I just run. I run in a void. Or maybe I should put it the other way: I run in order to acquire a void.But as you might expect, an occasional thought will slip into this void.
O să descoperi cum un scriitor genial se teme să vorbească în public.
Uneori se aseamănă cu o carte motivațională, dar fără multe îndemnuri și sfaturi. (încerc să spun că nu este annoying).
Mi-am găsit motto-ul preferat pentru aceasta iarna:
Pain is inevitable. Suffering is optional
Nu sunt gata să alerg un maraton sau să scriu romane, dar cartea asta mi-a făcut să mă simt un pic mai bine. Autorul nu mi-a dezamăgit.
Murakami se prescrie celor care s-au săturat de știri și își fac prea multe griji.
Lăsați panica, citiți o carte! :)
P.S. Link la carte. Don't tell anyone. may the gods of internet forgive me.
Love, peace și chestii...
No comments:
Post a Comment